23 Modelul de conducere situațional Hersey, Blanchard

Una dintre cele mai cunoscute modele de conducere aplicate este teoria situațională P.Hersi și K.Blanshara.

Această teorie se concentrează asupra liderului sclav sau sclav. Conform acestei teorii, liderul succesul depinde de alegerea adecvată a stilului de conducere, care ar trebui să corespundă maturității membrilor grupului său.

Accentul pus pe slave sau sclavi, datorită faptului că acestea sunt de mediu, care acceptă sau respinge liderul. În cele din urmă, indiferent de ceea ce face un lider, eficacitatea sa se bazează în primul rând pe acțiunile subordonaților săi.

În conformitate cu scadența grupului se referă la capacitatea și dorința membrilor săi de a fi responsabil pentru comportamentul lor. Conceptul de „maturitate“ are două componente: maturitatea profesională și psihologică. Prima componentă se referă la cunoștințele și aptitudinile profesionale a subordonaților. Individ matur posedă profesional cunoștințele, aptitudinile, abilitățile și experiența, permit să își îndeplinească sarcinile profesionale fără îndrumarea și instrucțiunile cuiva. maturitate psihologică este cauzata de dorinta sau motivatia de a face treaba. Oamenii, matur, psihologic, nu are nevoie de stimulare externă și de încurajare, acestea sunt motivate intern.

Hersey și Blanchard aloce, de asemenea, două stiluri de conducere: orientate spre oameni și orientată spre sarcini. Prin combinarea expresii diferite ale acestor stiluri, ele iau patru stiluri de conducere specifice:

1. „Director“ (un puternic accent pe gravitatea problemei + exprimare slabă accentul pe oameni). Liderul definește rolurile angajaților și indică faptul că, cum, când și unde să o facă.

2. „suport“ (expresie puternică a țintire problemă severitate + orientare puternica la om). Leader pune în aplicare atât de directivă și comportament de susținere (aparent, stil, aproape de conducerea RM Dzh.Misumi).

3. „Participarea“ (expresie slabă a orientării sarcină + o concentrare puternică asupra severității oamenilor). Lider și subordonații să participe în comun la procesul de luare a deciziilor, precum și liderul predominant acționează ca un moderator (membru al discuțiilor de grup, joacă un element cheie (de moderator engleză -. Mediatorul, arbitru, moderator, președinte al reuniunii) și coordonator.

4. „deleganți“ (focus expresie slabă pe focalizarea sarcină + exprimare slabă asupra oamenilor). Lider maloaktiven, care transportă orientări minime și susținerea subordonaților. O altă componentă a acestei teorii este de a separa cele patru etape de grupe de maturitate:

M1. Membrii organizației (i) nu sunt în măsură și nu doresc să își asume responsabilitatea pentru munca lor. Ei nu au și profesionalism și încredere.

M2. Membrii organizației (i) nu sunt în măsură să, dar ei vor să face treaba. Ei sunt motivați, dar nu există aptitudini profesionale relevante.

Ministerul Sănătății. Membrii organizației (e) sunt capabile, dar nu doresc să efectueze lucrările solicitate (acuzat) l-lider.

M4. Membrii organizației (e) și sunt capabili să și doresc să facă treaba.

Elementele de interconectare ale teoriei conducerii situaționale P. Hersey și K. Blanchard este prezentat în Fig. 5. 4.